Istoric

Aici se vorbeste despre „Catunul Constantinesti” care s-a infiintat pe la anul 1832 de tarlasul Mantaila. La inceput i s-a zis Satucul si Mantaila, apoi Satul lui Mantaila, pana ce i s-a dat numele de Constantinesti dupa numele proprietarului mosiei – coconul Constantin Sturza. In anul 1906 satul avea 312 suflete. In anul 1864 au fost improprietariti 45 locuitori. In anul 1855 este infiintata scoala din Catunul Constantinesti cu o gradina scolara de 3660 mp.

   Satului Mihail Kogalniceanu inca i se mai spune si Domnita. Se spune ca in timpul domniei lui Constantin Brincoveanu (1688-1714) care avea intinse domenii in zona Rimnicelu, una din nepoatele sale a fost rapita de turci si dusa in captivitate. In timp ce se indreptau spre Constantinopole, pe teritoriul actual al satului a fost ajunsa de un print arab, care contra unei mari sume de bani platita turcilor a fost rascumparata. In amintirea acestei intimplari, satul se va numi o lunga perioada de timp Domnita.

In a doua jumatate a sec XIX aceste locuri au intrat in posesia familiei Bratianu, stapanite in ultima perioada de Ionel Bratianu. Satul poarta denumirea actuala in memoria marelui om politic Mihail Kogalniceanu data in 1947.

In anul 1864 mosia pe care se afla comuna Domnita de care apartinea si satul Piscu a fost secularizata si trecuta la stat si tot in acelasi timp s-a facut impropietarirea taranilor din toata tarlele apartinand comunei Domnita.

Râmnicelu ca unitate administrativă comunală datează de la 1 ianuarie 1926. Tot atunci a intrat în componenţa judeţul Brăila, plasa Ianca, stabilindu-se totodată şi limitele dintre judeţele Brăila şi Râmnicu Sărat,pe râul Buzău. În consecinţă, Pitulaţi din judeţul Brăila trec la judeţul vecin.  
Comuna avea sub administraţie satele Râmnicelu şi  Avântul, aşezare nouă, cu o populaţie de 25 de familii.

Râmnicelu ca unitate administrativă comunală datează de la 1 ianuarie 1926. Tot atunci a intrat în componenţa judeţul Brăila, plasa Ianca, stabilindu-se totodată şi limitele dintre judeţele Brăila şi Râmnicu Sărat,pe râul Buzău. În consecinţă, Pitulaţi din judeţul Brăila trec la judeţul vecin.  
Comuna avea sub administraţie satele Râmnicelu şi  Avântul, aşezare nouă, cu o populaţie de 25 de locuitori, apărută în 1923, ca efect al aplicării legii agrare din 1921.
Localitatea Râmnicelu a fost în componenţa judeţului Râmnicu-Sărat, denumirea iniţială fiind de Piscu şi se afla în administraţia comunei Domniţa. Se pare că denumirea s-a datorat poziţiei mai înalte a  aşezării. Era  situată  pe  malul  stâng  al  râului  Buzău,  la  2  km  est  de  reşedinţa  administrativă, Domniţa.  
Localitatea a luat fiinţă după 1864, ca târlă, pe o parte a moşiei Domniţa, secularizată în 1863, pe care se afla comuna cu acelaşi nume. Între 1879-1886, pe Târlele Piscului sunt împroprietăriţi un număr de 160 de ţărani, târlaşii primind câte 1 pogon pentru loc de casă, şi 9 pogoane de teren arabil. Printre cei care au înfiinţat noua aşezare s-au aflat târlaşii Gh. Dumitraşcu, Ion Mocanu, Stan Burlacu şi Danciu.
Conform documentelor de arhivă, Piscu a căpătat statut juridic de cătun la 15 august 1880. Aceastăsituaţie  a  durat  până  la  1  aprilie  1904  când i s-a schimbat statutul juridic, devenind sat. De la înfiinţare şi până în 1921, satul Piscu a fost sub administraţia comunei Domniţa, plasa Boldu, judeţul Râmnicu  Sărat.  Din 1921, satul Piscu devine comună şi, după 1923, înglobează şi satul Avântul, aşezare nouă, apărută ca efect al aplicării Legii agrare din 1921. De la 1 iunie 1925 i se schimbăm numele în Râmnicelu. Pe harta judeţului Brăila, alcătuită în 1923, la graniţă, apare şi localitatea Piscu.
Pe harta din 1925, apare sub denumirea de Râmnicelu.
   
În  1929,  Râmnicelu  este  unitate  administrativă  sătească  cu  consiliu,  în  cadrul  comunei  Movila Miresii.  Din  1939,  în  componenţa  comunei  Râmnicelu  se  aflau  satele  Râmnicelu,  Constantineşti, Avântul şi Ştefan cel Mare, sat nou înfiinţat, după 1930.
De la integrarea acesteia în teritoriul judeţului Brăila şi până în anul 1950, când judeţul Brăila este desfiinţat,  din punct de vedere administrativ, a depins de plasa Ianca.
 
 
 
Împărţirea administrativă a judeţului Brăila, 1937.
Râmnicelu, Avântul, Ştefan cel Mare şi Constantineşti erau în componenţa plăşii Ianca.
 
Din  1950,  comuna  Râmnicelu  a  făcut  parte  din  raionul  Brăila.  După  1968,  comuna  Râmnicelu înglobează şi satele Mihail Kogălniceanu şi Boarca.
 
2. Suprafaţa şi vatra satului  
În  1896,  suprafaţa  satului  Piscu  era  de  180  de  ha.  În  documentele  din  1941-1942  se  consemnează faptul că, de la înfiinţare, satul nu şi-a schimbat vatra. Însă, într-un act din 1932 privind cedarea a 5,5 ha, plantaţie de duzi, către Ferma model, este specificată că această suprafaţă era scăzută din noua vatră de sat,  care se va micşora, rămânând numai cu suprafaţa de 19 ha şi 5000 m.p. Dat fiind că în 1923 luase fiinţă satul Avântul, pe terenuri expropriate din moşia Domeniului Coroanei, intrat apoi sub administraţia comunei Râmnicelu, căruia i se fixase o vatră de sat, iar în 1942 suprafaţa vetrei acestui sat era de 19 ha, credem că noua vatră, despre care face menţiune documentul din 1932, era cea a satului Avântul.
Datele despre suprafaţa comunei Râmnicelu şi despre întinderea vetrei satului sunt contradictorii. În documentele din anul 1938, la suprafaţa totală a comunei figurează 4435 ha, iar pentru vatră 120 ha.  
În 1942, Râmnicelu avea un teritoriu de 1981 ha, iar vatra satului avea o suprafaţă de 28 ha. Islazul se întindea pe o suprafaţă de 496 ha şi fusese constituit în două etape, în 1907 şi apoi în 1918, în urma Înaltului decret Lege nr. 3697/918, pe baza exproprierilor din Domeniul Coroanei Domniţa. De altfel, satul s-a dezvoltat prin împroprietăriri efectuate pe moşia Domniţa, supusă exproprierilor succesive,  
după  1921  rămânându-i  doar  968  de  ha,  suprafaţă  transformată  într-o  fermă  model. 

După  1948, capătă  denumirea  de  Ferma  Ion  Sion,  transformată  ulterior  în  IAS  Râmnicelu,  devenit  astăzi  SC Agroindustriala Râmnicelu SA.
Potrivit  inventarului  averii  comunei,  realizat  în  anul  1921,  satul  Piscu  (Râmnicelu)  deţinea următoarele suprafeţe: 495 ha şi 50 ari, islazul comunal; 8 ha şi 50 ari terenul şcolii, în câmp; 1 ha terenul şcolii în sat; 8 ha şi 50 ari, terenul bisericii în câmp; 1 ha şi 50 ari, terenul bisericii în sat; 1 hacimitirul uman; 8 ari, terenul pentru cimitirul de animale.
În 1942, satul era legat de şoseaua naţională prin 9 km de drum comunal. Uliţele satului erau drepte, iar casele erau înşiruite de-a lungul acestora. În 1948, Râmnicelu avea un număr de 256 de case.  
 
 
 
Schiţa de plan a satului Râmnicelu, 1942.
 
Astăzi, satul Râmnicelu are o suprafaţă de 147,40 ha. Are 535 de case şi două blocuri cu 3 niveluri, având în total 16 apartamente.
Planul satului este geometric, cu străzi drepte, pe o reţea de 8,642 km, 4 km asfaltate, restul pietruite.

 
3. Populaţia
În 1896 existau 120 de familii, adică 700 de locuitori, în majoritate ortodocşi, 100 dintre aceştia fiind contribuabili.
În  1929  comuna  Râmnicelu  avea  o  populaţie  de  1239  de  locuitori  (285  de  familii)  şi  175  săteni fuseseră împroprietăriţi cu 640 de ha. În 1936, populaţia se cifra la 284 capi de familie, adică 1224 de locuitori,  pentru  ca,  în  1941,  numărul  acestora  să  crească  la  1294.  În  1948  fuseseră  recenzate  306
familii, însumând 1358 de suflete.
În anul 2007, populaţia satului Râmnicelu totaliza 1542 locuitori, în majoritate covârşitoare de religie ortodoxă.